O tara de nesimtiti

Ea, 50 si ceva de ani, grasa. El, tot cam 50 si ceva, oarecum slab. Baiatul, cam 20 de ani, slab. Ea a fost cea care a facut bagajele, deci ea a dat ordine sa fie carata jumate de casa. Ei dormeau, ea s-a extins treptat: geanta, servetele, sudoku, apa, cafea, miere (2l!!), telefoane, stilou pentru injectat insulina, aparat de masurat glicemia etc. Ii era somn si si-a intins picioarele pe ei (ei dormind in continuare). Ea incerca sa-si faca loc si pe scaunul meu. Eu cobor manerul dintre scaune si o pun sa se rezume la locul ei, subtil. Ea se apuca de dat ordine: coboara gentile, pune X acolo, da-mi sandalele sa ma schimb, incheie-ma la sandale, bea apa ca sa nu o aruncam, bea apa ca vara trebuie sa bei cam 4 litri, pune cartela in telefon, pune X optiune la telefon (si asta e doar o parte infima din ce a ordonat).

De aproximativ 2 ani tot circul cu trenul, lunar, pe traseul Iasi-Bucuresti. Femeia de mai sus e doar un exemplu din cate mi-au fost date sa vad in tot acest timp si mi se pare ciudat ca persoanele cele mai nesimtite peste care dau sunt, majoritatea, de sex feminin. Binenteles, au fost si barbati care vorbeau despre afaceri si bani la telefon de-i auzea un vagon intreg dar, daca mi se intampla sa vreau sa dau cu capul de perete pe cineva, se intampla sa fie o femeie. Si pentru astfel de persoane imi pare rau, foarte rau, ca nu sunt genul de om care sa comenteze si sa faca scandal, ci tac, inghit si sper ca daca nu azi, nu maine, macar candva o sa se trezeasca si o sa se autoeduce romanii ca doar deh, avem pretentii de europeni.