Oh, tu, dulce copilarie!

marți, 8 decembrie 2009

Nu am mai scris de foarte mult timp, stiu. Nu aveam nicio intentie sa scriu pana inainte de sarbatori, dar este ceva ce m-a determinat si mi-a placut pentru ca m-a facut sa ma gandesc la copilarie. Cat mi-a mai placut!

Stateam afara de dimineata pana seara, cocotata ca o maimutica pe toate prostiile posibile. Aveam genunchii nenorociti, abia imi trecea `buba` de la unul si-mi faceam una si la celalalt, pana si acum am semne la care ma uit cu drag. Mergeam cu familia si prietenii sa jucam fotbal sau sa facem un gratar si-un vin fiert in miezul iernii, cand inghetau si matzele in noi, si ne dadeam pe derdelus cu sanie din aceea zdravana, din fier si lemn, de abia o puteam ridica si care-mi nenorocea fundul in coborare pe gheata. Ma jucam in nebunie cu papusile Barbie, preferata mea era, categoric, una blonda pe care insa am uratit-o in ultimul hal cand am jucat "rolul" de frizer si atunci i-a luat locul o negresa si tare fericita mai eram cand am avut prima papusa careia i se indoiau mainile si picioarele si chiar o Barbie-fetita. Le coseam hainute, am avut pana si gecuta de blana si nu mai stiu cate perechi de pantofi. Furam masinute de la frate-miu cand nu era acasa si nu conta ca papusa era de 2 ori mai mare, macar avea cu ce sa se plimbe si sa nu mai spun ca aveam de la mama rujuri sau farduri care nu le mai folosea si le aplicam cu mare grija pe fetele papusilor, sa nu cumva sa trec de liniile buzelor si ale ochilor. Imi amintesc ca am stricat papusa-mireasa de la nunta parintilor, tare urata a mai ajuns saraca si tot eu, evident, i-am strambat un ochi unei papusele pe care mama si-o cumparase din "luna de miere" si de-atunci nu am mai pus mana pe ea decat cativa ani mai tarziu, drept pedeapsa. Mi-era ciuda ca o vroiam tocmai pentru ca stiam ca nu am voie si chiar si acum o are, pusa la locul ei intr-o vitrina din aceea veche dar bine intretinuta. Imi amintesc si acum ziua in care am primit o papusa `bebe` si mi-a fost atat de draga incat e singura pe care am pastrat-o si am avut tare multa grija de ea.

Imi amintesc ca mergeam acasa la bunica si beam vin fiert, o cana, si ma apuca o criza sanatoasa de ras sau ca mancam pe ascuns din dulapior piure de fructe din borcanele din acelea mici si lapte praf, de care nu aveam voie inainte de masa.

Sarbatorile de iarna au fost mereu preferatele mele. Imi place atmosfera si-mi da o senzatie de calm, din aceea in care nu-ti mai pasa de nimeni si nimic si ma fac sa ma trezesc dimineata cu un zambet tamp. Cand eram mica, nu-mi placea un singur lucru cand venea iarna: bataia cu bulgari; nici acum nu sunt o fana, dar in copilarie uram foarte tare ideea ca cineva sa-mi arunce cu bulgari in fata. In rest, imi placea totul: de la colindatorii galagiosi si zgomotele de pe strazi si pana la linistea ce domnea asupra noptilor luminate de instalatia din brad.

Stiu ca mai este destul pana la sarbatori, dar va spun de pe-acum ce-mi doresc si mie: Sarbatori Fericite si un an nou asa cum va doriti! Sa va ganditi la copilarie, la tot ceea ce va face sa zambiti si sa descretiti fruntile lasand la o parte grijile, macar in perioada sarbatorilor.