Random thoughts

duminică, 7 decembrie 2008

urasc:
- fitele
- prostia si prefecatoria
- minciuna
- coruptia
- oamenii care nu se tin de promisiuni
- copiii prost crescuti
- sarbatorile americane
- babele care cred ca au DREPTUL sa stea jos in locul meu
- sa ma trezesc dimineata degeaba
- oamenii incuiati la minte
- fetele/femeile care au pretentia sa fie tratate ca niste doamne cand ele se comporta ca niste curve
- prieteniile "de fatada"
- violenta (mai ales cea provocata de alcool)
- sinucigasii
- oamenii care incearca sa-mi impuna opiniile lor religioase si trebuie sa le explic ca nimeni nu va avea vreodata succes la asa ceva



imi doresc pentru Romania:
- monarhie
- oameni educati
- sistem de sanatate mai bun
- politicieni care chiar vor sa faca ceva pentru tara asta
- un sistem de educatie eficient (a se vedea sistemul american - singurul lucru bun de la ei)
- o lege care permite castrarea violatorilor si pedofililor


Ar mai fi multe de spus, dar am sa mai adaug pe parcurs.

"Intre cuvinte"

duminică, 30 noiembrie 2008

Sunt foarte putine poezii care sa-mi placa. Prefer proza. Poate pentru ca in liceu mi s-au bagat pe gat clasicele poezii de la Eminescu, Bacovia, Barbu etc. si ajungeam ca de la o banala metafora sa scot aberatii doar pentru a satisface profesorul. Insa de vreo 2 ani (cred) este o poezie care nu-mi da pace:

Ma face sa rad cortegiul funerar cu schilozi
si-mparati barbari cu-n monoton si mut sicriu.

Mi-e mai frica de plansul mamei si de neviata
iubitei decat de intrebarea de dincolo de groapa
Mai ca m-as intoarce-n viata si as promite
Sa raspund la toate intrebarile
Si la toate oglinzile
Sa iubesc toti oamenii
Si toate cantecele de leagan
Si de haiducie
Numai, va rog, ramaneti acasa.
Mi-e mai usor sa-mi port singur moartea.

(Beniamin Singeorzan)

Romania..

miercuri, 19 noiembrie 2008

Ultima oara cand am fost in Bucuresti.. pe drumul de intoarcere spre Iasi, in tren (binenteles) am fost martora a unei intamplari care m-a dezgustat complet. Un el si o ea cu locuri apropiate, dar fara sa fie vreo legatura intre ei, s-au indreptat catre locurile inscrise pe bilete. Ajungand acolo, observa ca locurile le sunt ocupate de o BABA (nu pot sa-i spun batrana, pentru ca nu pot sa respect o astfel de fiinta) cu nepoata de vreo 5-6 ani. Politicosi, tinerii ii cer femeii sa se deplaseze pe locurile rezervate ei. Partea urata era ca scarba aia nici macar nu se uita la ei, nici macar nu ii baga in seama, iar fetita tipa in gura mare ca ala e locul ei!! Pai cum?? CUM sa nu-ti ceri macar scuze? Tinerii, vazand ca nu au nici o sansa, nu si-au mai batut capul si au jucat "pasarica muta-ti cuibul".
Avem pretentia ca facem parte din UE? Ohoo, pai noi nu ne ridicam nici macar la varful unghiilor de la picioare ale unor state precum Franta, Anglia, Cehia.. Cu astfel de oameni, cu mana pe inima spun ca "Romania este o tara frumoasa, dar pacat ca e locuita". Ce-mi pare si mai rau e ca fetita creste intr-o familie de oameni nesimtiti si primeste o educatie de care mi-e greata, o educatie pe care cu greu ar putea s-o schimbe cineva.

Rusine cu tine insuti..?

duminică, 16 noiembrie 2008

Nu am sa intru in prea multe detalii pentru ca nu vreau sa arat cu degetul pe cineva anume, mai ales ca nu-mi sta in fire.
Intrebarile care ma macina sunt: de ce unele persoane nu se accepta asa cum sunt?; de ce le este rusine cu lucrurile pe care le fac si mai ales de ce le mai fac daca sunt ingrozite de ele?; de ce nu reactioneaza pe loc si asteapta sa fie scoasa la iveala fapta abia dupa o zi (intr-un context in care gluma era la ea acasa)? si de-aici pot continua o multime..
Bunul meu prieten Huck stie la ce si la cine ma refer si tare bine a mai zis: "nu stiu sa fie ei insisi ..cu bune si cu rele"..
Imi pare rau ca sunt oameni de genul asta.. imi pare rau ca vor sa isi arate o parte a fetei dar cand, dintr-o intamplare, le-o arati si pe cealalta se sperie si le e frica sa-si insuseasca "ridurile".

Would you..?

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Acum vreo 2 saptamani am vazut un episod din Dexter (nu desene..) care m-a facut sa meditez..Ideea era: daca ai vedea ca un prieten de-al tau, o persoana la care tii, e pe moarte si te roaga sa-i curmi suferinta, ai face-o?
Personal, pe de-o parte sunt pro, iar pe de alta sunt contra acestui lucru. Scot din start partea religioasa din aceasta problema pentru ca nu ma intereseaza si sunt mult prea multe de spus legat de acest capitol (dar poate in alt blog, daca o sa am chef).
Partea pro o sustin prin faptul ca urasc sa vad oameni care sufera si sa fiu incapabila de a-i ajuta, de a-i face macar sa zambeasca si asta mai ales daca sunt persoanele pe care le iubesc.
Partea contra: m-ar durea... enorm..M-am gandit ca ar fi un lucru egoist din partea mea sa ma gandesc la cat de mult sufar eu prin pierderea lui/ei, dar mi-e frica de moartea celor dragi, de ideea de singuratate, de faptul ca nu o sa-i mai am pe cei la care tin langa mine.
Daca as fi in locul persoanei bolnave, mi-as dori sa am o zi in care sa-mi iau la revedere de la toti, sa plec cu fruntea sus de pe lumea asta decat rapusa de boala sau, mai rau, sa intru in moarte cerebrala. As vrea sa stau la povesti cu ei, sa radem, sa ne amintim impreuna toate momentele frumoase, sa ne simtim bine in ciuda durerii. Stiu cum e sa regreti faptul ca nu ai avut ocazia sa-ti iei adio si te macina lucrul asta si peste ani bun..

Ca sa fie mai clara problema: ma refer la persoanele in spital, tinute in viata doar de aparate; persoane care se sting pe zi ce trece..

Ati face-o? Ati scoate din priza aparatele?