Would you..?

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Acum vreo 2 saptamani am vazut un episod din Dexter (nu desene..) care m-a facut sa meditez..Ideea era: daca ai vedea ca un prieten de-al tau, o persoana la care tii, e pe moarte si te roaga sa-i curmi suferinta, ai face-o?
Personal, pe de-o parte sunt pro, iar pe de alta sunt contra acestui lucru. Scot din start partea religioasa din aceasta problema pentru ca nu ma intereseaza si sunt mult prea multe de spus legat de acest capitol (dar poate in alt blog, daca o sa am chef).
Partea pro o sustin prin faptul ca urasc sa vad oameni care sufera si sa fiu incapabila de a-i ajuta, de a-i face macar sa zambeasca si asta mai ales daca sunt persoanele pe care le iubesc.
Partea contra: m-ar durea... enorm..M-am gandit ca ar fi un lucru egoist din partea mea sa ma gandesc la cat de mult sufar eu prin pierderea lui/ei, dar mi-e frica de moartea celor dragi, de ideea de singuratate, de faptul ca nu o sa-i mai am pe cei la care tin langa mine.
Daca as fi in locul persoanei bolnave, mi-as dori sa am o zi in care sa-mi iau la revedere de la toti, sa plec cu fruntea sus de pe lumea asta decat rapusa de boala sau, mai rau, sa intru in moarte cerebrala. As vrea sa stau la povesti cu ei, sa radem, sa ne amintim impreuna toate momentele frumoase, sa ne simtim bine in ciuda durerii. Stiu cum e sa regreti faptul ca nu ai avut ocazia sa-ti iei adio si te macina lucrul asta si peste ani bun..

Ca sa fie mai clara problema: ma refer la persoanele in spital, tinute in viata doar de aparate; persoane care se sting pe zi ce trece..

Ati face-o? Ati scoate din priza aparatele?

2 comentarii:

Mary spunea...

hai sa fiu prima care "comenteaza" ...
1. daca e vorba de moarte cerebrala DA as deconecta aparatele fara sa ma gandesc o clipa ca as omora un om ci mai degraba gandind ca ceea ce e mentinut in "viata" de aparate este deja mort, deci ce anume sa mai faca aparatele? ,a gandesc acum ca am citit undeva ca o femeie a fost tinuta in viata de aparate doar pt a duce la capat o sarcina la termen...in acest caz da, e ok, intrucat cea mentinuta in viata nu a fost mama ci copilul...
2. daca nu vorbim de moarte cerebrala ci de o boala in faza terminala, NU nu sunt pentru "sinuciderea asistata" asa cum se numea, daca mai tii tu minte unul dintre mirobolantele spoturi de la KamikADze Advertising Show. Am revazut de curand spotul respectiv si scria la un moment dat "fii demn, fii pt sinuciderea asistata" . Cum naiba sa fii demn cand abandonezi lupta? pana la urma asta e viata, o lupta, nu atat u ceilalti cat mai ales cu tine insuti.
A decide sa mori este in primul rand o dovada de lasitate, inseamana a arata ca viata e mai puternica decat tine...se spu e ca niciodata nu ni se da mai mult decat putem duce...asa ca...decat sa renunti ...las...si FARA demnitate...mai bine mori cu capul sus pentru ca asa a fost sa fie...pentru ca pur si simplu nu ai mai rezistat fizic...
E adevarat ca nu multi pot accepta cu capul sus ca sfarsitul le este aproapte...dar poate ca asta e cel greu de precut obstacol...

Narayan spunea...

da, e o lasitate atunci cand te sinucizi, dar ma refeream la faza terminala a unei boli.. cand aparatele te tin in viata pt. o luna max.. cand stii ca nu ai sa mai fii in stare nici macar sa mai ridici capul de durere fizica (si psihica de la un punct incolo) si cand nu mai ai practic nici o sansa in fata bolii
mi se pare un lucru demn sa pleci cu capul sus.. inca sa fii constient de ceea ce se intampla in jurul tau.
si mi se mai pare si un lucru extrem de greu pentru cei dragi cand vad ca moare putin cate putin o pers. din fam, sau un prieten..

Trimiteți un comentariu